slider top

“In parenting, e periculos sa dai solutii universale”


Departe de Trunchi.. Translated by Ioana Miruna Voiculescu. Bucharest: Humanitas, 2015.

Departe de Trunchi. Translated by Ioana Miruna Voiculescu. Bucharest: Humanitas, 2015. Read an excerpt

by Ana-Maria Onisei

Scriitorul american Andrew Solomon (52 de ani) a fost prezent în România, în urmă cu doi ani, pentru a-şi lansa prima carte apărută în româneşte, Demonul amiezii. O anatomie a depresei, în care desface procesul acceptării propriei identităţi gay, volum care a fost finalist al prestigiosului Premiu Pulitzer. Cea mai recentă carte apărută în româneşte a lui Andrew Solomon este Departe de trunchi (Editura Humanitas, 2016, traducere de Miruna Voiculescu), o colecţie impresionantă de poveşti reale despre familii excepţionale şi copiii lor, care a fost scrisă şi cronologic, după Demonul amiezii.

Pornind de la o sarcină jurnalistică – un material pentru The New York Times despre comunitatea surzilor, Andrew Solomon intervievează timp de zece ani 300 de familii şi pătrunde în poveştile unora dintre ele, care se confruntă cu probleme precum surditatea, nanismul, sindromul Down, autismul, schizofrenia, cu problema copiilor afectaţi de dizabilităţi de tot soiul, a celor superdotaţi, născuţi în urma unui viol sau delincvenţi, a celor care aleg să-şi schimbe genul, într-un exerciţiu care pledează pentru empatie şi pentru recunoaşterea diferenţelor care ne unesc.

Weekend Adevărul: Departe de trunchi a apărut de curând în româneşte. Vine după Demonul amiezii, o anatomie a depresiei. Cronologic, aţi şi scris cele două cărţi una după cealaltă. În ce fel v-a ajutat experienţa lucrului la Demonul amiezii pentru această a doua carte?

Andrew Solomon: M-a ajutat, cu toate că, trebuie să recunosc, după ce am terminat Demonul amezii, eram obosit. Mă solicitase la maximum, îmi luase toată energia. Amândouă cărţile sunt despre cum oamenii reuşesc să transforme în ceva pozitiv şi plin de sens situaţii care, la prima vedere, par pline de negativitate. Într-un fel, aceste cărţi ne arată capacitatea noastră de regenerare, elasticitatea. Dacă în Demonul amiezii era vorba despre ceva ce îi roade pe oameni din interior, în Departe de trunchi este vorba despre circumstanţe exterioare care îi afectează, lucruri care nu ţin de ei înşişi – de exemplu, faptul că, de multe ori, familiile lor nu sunt chiar ceea ce şi-ar fi dorit. Cum reuşesc oamenii să găsească un sens în situaţii care sunt foarte dificile? Din multe puncte de vedere, cele două cărţi sunt diferite, însă dacă privesc către ce le face asemănătoare, atunci este vorba tocmai despre răspunsul la acestă întrebare: o energie umană, o tărie a oamenilor de a face faţă. Aş spune despre Departe de trunchi că este ca o lărgire spirituală a conţinutului din Demonul amiezii.

V-a luat zece ani să scrieţi Departe de trunchi. Aţi intervievat 300 de familii. E vreo poveste care v-a motivat în mod special?

Multe dintre poveşti m-au inspirat, ceea ce, îmi dau seama, ar putea suna ciudat, pentru că avem de-a face cu un subiect dificil. Sunt poveşti complicate, care vin din trecuturi complicate, însă m-am simţit ca şi cum aceste extreme ascundeau o cantitate imensă de speranţă. Ascultându-le şi aflându-le, lucrul la care m-am gândit este că iubirea e mai statornică decât credem. În urmă cu 20 de ani, am primit de la The New York Times sarcina să scriu despre comunitatea surzilor. A fost un material pentru care am lucrat mult, am petrecut timp cu ei şi în mijlocul comunităţii lor. Aşa am descoperit că majoritatea copiilor surzi se nasc, de fapt, din părinţi care nu au probleme de auz. Şi, pe măsură ce pătrundeam mai adânc în lumea lor, eram din ce în ce mai marcat de realitatea ei: era atât de aproape de experienţa comunităţii gay, de cei care se nasc din părinţi heterosexuali care nu ştiu, apoi, cum să se apropie de aceşti copii, pentru că sunt altceva, ceva diferit de orice au întâlnit până atunci. Apoi, din aproape în aproape, am aflat că un prieten al unui prieten avea o fată care suferea de nanism.

(To read the full interview, please visit Adevarul.)